Problemele sexuale în cuplu pornesc de la fisuri în intimitatea noastră, de la răni nevindecate și colțuri de sine neexplorate, scrie psihologul Cristina Chiriac pe smartliving.ro.

Suntem arhitecții relațiilor noastre. Construim surse și resurse și lucrăm pe trei fronturi: tu cu tine, eu cu mine, unul cu celălalt. Când punem construcția pe pauză, începe erodajul și parcă „pereții” nu mai arată la fel de proaspăt ca anul trecut.

Putem da vina pe celălalt, metaforic, că fumează prea mult și s-au îngălbenit pereții sau pe mobila dintre noi care acum pare demodată.

Pot spune oricând „vezi, e vina ta, tu încă vrei să facem sex cu lumina stinsă după atâția ani de relație”. Juisăm, dar doar discursiv, când vine vorba de vină.   Toate tabuurile necinstite pornesc din copilărie. Femeia care poartă burca, bărbații care se țin de mână, menstruația, primul contact sexual, toate necunoscutele acestea care ne sunt prezentate printr-un filtru opac se transformă în viitoare emoții care cuprind rușinea, vinovăția, furia.   Și educația sexuală începe tot din copilărie. Baza pentru problemele sexuale în cuplu mai târziu.

De unde vin problemele sexuale

Sexul este unul dintre pilonii relaționali, oricât de tare ne-am lăsa obişnuiți cu „suntem bine şi aşa, nu avem nicio problemă, că doar nu mai vrem să fie că acum 10 ani, sau 5, sau chiar unul”. Este un barometru pentru sănătatea emoțională a relației şi un indicator observabil când lucrurile nu ne mai sunt potrivite.

Factorii care pot contribui la problemele sexuale în cuplu acoperă o paletă cu pigmenți diferiți:   Educația limitativă, restrictivă

Educația are capacitatea să inhibe ori să preschimbe percepția legată de sex. „Pune mâna la ochi, nu ți-e rușine?” Îmi împărtășea recent o persoană cu care lucrez că, această era atitudinea părinților ei în copilărie când vizionau împreună filme în care apăreau ad hoc secvențe romantice, nici măcar erotice.

A fost convinsă întreagă adolescență că este rușinoasă orice formă de apropiere între un băiat și o fată și s-a simțit tristă şi vinovată după primul sărut întâmplat în primul an de liceu.

Relațiile parentale necorespunzătoare, abandonul, deprivarea emoțională

Toate pânzele sus, toate fricile sus, mai ceva că în filmul cu același nume. Copiii interiori răniți se transformă în adulți cu lacune care țin de intimitate și nu mai reuşesc să gestioneze apropierea fizică, dezvoltând rezistențe în a se oferi pe de-a-ntregul altui om.

În spatele unor probleme sexuale în cuplu stă deseori relația pe care am avut-o cu părinții sau relația dintre ei, la care am fost martori.

Abuzurile şi traumele 

Abuzurile și traumele le încadrăm într-o zonă de risc, unde nu mai e suficientă popularizarea educației sexuale la tv, în media, prin cercurile de prieteni.

Toate acestea nu pot substitui psihoeducația şi ajutorul oferit de un specialist pentru a integra, măcar parțial, lucrurile dureroase din trecut.

În urma abuzului sexual, al incestului, a traumei, vindecarea începe cu copilul, adolescentul, care a adăpostit ani de zile umbre ale suferinței și abia apoi ajungem la adultul care se declară dezinteresat de sex, căruia îi repugnă sexul sau, dimpotrivă, merge într-o extremă a comportamentelor autosabotoare.

Neînțelegerile în cuplu 

Certurile mici (sau mari) şi dese sunt cheia marilor eşecuri și a problemelor sexuale în cuplu. Conflictul poate avea caracter sănătos.

E oportun să ne exprimăm nevoile, poate să ne contraargumentăm, dacă ştim că ne-am fixat limite, iar conflictul nu va degenera într-o rafală de țipete, sau, şi mai rău, agresiuni psihice ori fizice.

În acelaşi timp, conflictele fără sfârşit, în care mizăm pe aceleaşi soluții încercate fără rezultat, duc la o viață de cuplu agitată, o viață sexuală nesatisfăcătoare.

Fie vorbim de absența sexului, fie de prezența acestuia într-o formă neagreabilă și neagreată.

Depresia, anxietatea, eşecurile

Chiar dacă vin cu particularități, depresia, anxietatea și eșecurile pot fi suprapuse în cazul problemelor sexuale în cuplu.

Spuneam mai sus despre cele trei relații care există într-un cuplu. A mea cu mine, a ta cu tine şi a noastră. Oricare dintre cele trei e deficitară, impactul va fi direct pe toate baricadele.

Nașterea unui copil

Odată cu apariția unui copil, rolurile se schimbă, partenerii îşi atribuie statutul de părinți, prioritizarea poate să fie făcută diferit.

Copilul ocupă cel mai mult timp în viața familiei, partenerii încep prin a oferi toată importanța din lume nou născutului și trec luni, de obicei, până constată că s-a creat un spațiu între ei, pe care nu mai știu cum să îl recupereze.

Anxietatea legată de performanță

Teama că partenera nu va fi satisfăcută aparține majoritar bărbaților. Iar asta nu înseamnă nicidecum că femeile nu își poartă constant geanta cu frici sau vinovății, ci că încă ducem un inconștient colectiv în care atribuim mai multă responsabilitate bărbatului pentru o viață sexuală că în filme.

Bun, depinde și la ce filme ne uităm …poate ne-ar fi util să restructurăm ce este perimat și rânced.

Lipsa atracției față de partener

Cercetătorii încă se alintă cu moleculele, dar nicio formulă chimică nu a fost total validată să ne ajute să înțelegem care e treaba cu atracția. Pentru fiecare dintre noi, atracția poartă alte culori, la fel ca activatorii care excită.

Lipsa de atracție poate să vină în completarea reproșurilor făcute pe o perioadă îndelungată: „Mi-aș dori să ai un loc de muncă”, „Mi-ar plăcea să fii mai ordonată”, „Aș vrea să nu mai țipi”.

Este mai ușor să ne spunem că a dispărut atracția pentru că eu am 5 kg în plus și tu nu mai porți cămăși și sneackersi, însă, de obicei, atracția ține tot de cunoscutele și necunoscutele drumuri ale minții.

O să devenim mai puțin atractivi unul altuia pe măsură ce ne încălcăm promisiuni, mergem în ritmuri diferite, punem pe piedestal așteptări.

Nici sexul nu mai apare spontan, ca odinioară, și vom face loc să apară problemele sexuale în cuplu dacă eu m-am legat de catargul reproșului, iar tu vrei confort psihic mai tare decât un orgasm.

Tiparul creat în celelalte relații

Când crezi că ce ai avut, n-o să mai ai vreodată …ai dreptate. Fix ca în fosta relație, probabil, nu ai să mai experimentezi și s-ar putea ca nici acolo lucrurile să nu fi mers de 10 plus, doar că așa le-ai înregistrat în gândurile tale, dacă ai ieșit cu anumite răni din poveste.

Valorificăm fals, uneori, ce a existat într-o experiență care ne-a zdruncinat puternic.

Dar permite lucrurilor să fie și altfel, rescrie scenariile din mintea ta și lasă loc de joacă altor experiențe. Scanează nevoile, vino cu spontaneitate, fi deschis/ deschisă să propui și să ceri.

Depresia

Depresia are un impact direct asupra dorinței sexuale. Dacă o legăm de anhedonie  (dorința de a nu face mare lucru, dincolo de parametrii minimi de funcționalitate), e deductibilă fuga din fața sexului.

Când unul dintre parteneri experimentează acut lipsa dorinței pentru viață, problemele sexuale în cuplu sunt un efect imediat.

Problemele sexuale în cuplu pot fi cauzate de afecțiuni medicale, fizice. Diabetul, tulburările neurologice, insuficiența renală sau hepatică, alcoolismul sau abuzul de droguri sunt câteva dintre acestea. Antidepresivele se încadrează în clasa medicamentelor care pot duce la dorință sexuală inhibată. Cauzele psihologice includ depresia, anxietatea, problemele în relație, vinovăția sau rușinea ori efectele unor traume din trecut.

Disfuncțiile sexuale ale femeilor

Deși cercetările sugerează că disfuncțiile sexuale sunt o problemă des întâlnită (43% dintre femei și 31% dintre bărbați) ele rămân un subiect tabu, pe care multe persoane ezită să îl abordeze din rușine.

Iată care sunt cele mai frecvente probleme sexuale ale femeilor:

Apetitul sexual scăzut

Este una dintre cele mai răspândite disfuncții ale femeilor.

Se referă la o scădere a libidoului, a interesului pentru activitatea sexuală, din cauze psihologice care se sprijină pe tulburări precum anxietate și depresie ori pe lipsa de gestionare a dificultăților din relația de cuplu.

Anorgasmia 

Aceasta poate să apară sub două forme: anorgasmie primară – persoana în cauză nu a avut niciodată orgasm sau anorgasmia secundară – persoană a avut orgasm în trecut, dar nu mai are în prezent.

Fie schimbarea partenerului, fie un eveniment nou de viață poate să atragă după sine această afecțiune.

Tehnicile de relaxare și scăderea nivelului de anxietate ajută în tratamentul anorgasmiei secundare.

Vaginismul

Vaginismul se bazează pe raporturi sexuale extrem de dureroase sau imposibile din cauza spasmului mușchilor vaginali în momentul penetrării.

Este o afecțiune care trebuie întâia oară verificată cu medicul ginecolog, pentru a putea exclude prezența rănilor la nivelul vaginului sau posibilele infecții.

Dispareunia

Este o afecțiune care constă în dureri pătrunzătoare în timpul contactului sexual și după acesta. Poate să apară din cauze medicale (infecție pelviană, endometrioză) sau din cauze psihologice.

Lipsa excitării poate să creeze disconfort major. O prima etapă în definirea problemei este controlul la medical ginecolog, la fel că în toate celelalte afecțiuni.

Disfuncții sexuale masculine

Problemele sexuale în cuplu sunt uneori trăite mai profund de bărbați a căror virilitate deseori se egalează cu abilitățile sexuale. Rolurile sunt însă împărțite, la fel și responsabilitățile.

Ambii parteneri au de învățat cum să primească și să ofere, dar și ce au de lucrat individual, cu ei înșiși.

Iată care sunt cele mai frecvente disfuncții sexuale masculine:

Apetitul sexual scăzut

În cazul bărbaților este o problema mai rar întâlnită, având aceeași bază ca în cazul femeilor – neînțelegerile în cuplu sau depresia.

Atrage după sine disfuncția erectilă care e cea mai întâlnită afecțiune sexuală masculină. 

Scăderea libidoului este cauzată atât de factori fizici, cât și de factorii psihologici, fiind asociată cu un nivel scăzut de testosteron.

Disfuncția erectilă

Este imposibilitatea de a obține sau de a menține un nivel al erecției satisfăcător pentru ambii parteneri în timpul raportului sexual. Disfuncția erectilă poate fi de natură psihologică – depresie, anxietate, anxietate de performanță, dar și de natură fizică, de exemplu diabet sau medicație antihipertensivă.

Testosteronul scăzut (hipogonadismul) se dezvoltă de obicei pe măsură ce un bărbat îmbătrânește, dar poate afecta și bărbații mai tineri din mai multe motive. Testosteronul este hormonul masculin esențial pentru dezvoltare, forță și dorință sexuală.

Ejacularea precoce

Ejacularea precoce este caracterizată de un timp scurt al raportului sexual, un control scăzut asupra ejaculării și consecințe psihologice personale și relaționale negative.

Ejacularea tardivă

Este o disfuncție relativ rar întâlnită care afectează atât ejacularea cât și orgasmul și survine din cauze psihologice: traume suferite, inhibiţii sau lipsă de atracţie față de partener.

Există şi cazuri în care persoana s-a obişnuit să obţină orgasmul doar în timpul masturbării, lucru care face imposibilă ejacularea în timpul actului sexual.

Ejacularea tardivă provoacă durere fizică, stres şi sentiment de vinovăţie ambilor parteneri, diminuează dorinţa sexuală şi conduce treptat spre evitarea contactului sexual.

Să construim în cuplu în loc să prăbușim

Ne-a devenit mult mai uşor să abandonăm ce nu funcționează. Avem această aparentă plasă de siguranță a independenței: „Dacă n-o să mai meargă relația, asta e, ne întoarcem la noi înșine”.

În urmă cu 30 de ani, stigma apărea când oamenii luau în calcul divorțul.

Separarea nu era privită ca un act de curaj, ieşirea dintr-o relație (poate) abuzivă nu era percepută ca o recalibrare personală, ba din contră, era un act ruşinos, lipsit de moralitate pe alocuri. Cum suntem extremişti din gene, lucrurile au luat în prezent o altă turnură şi încurajările pentru separare vin a doua zi după prima ceartă.

Iubim în limbaje diferite şi fiecare dintre noi acordă o mai mare importanță unuia dintre ele, de aici ar putea să înceapă negocierea.

Problemele sexuale în cuplu pot fi un semnal că avem de lucru la relație și nu un motiv de a-l stigmatiza pe celălalt sau de a ne lua jucăriile și a pleca.

Singurătatea are balastul ei, cu reziduuri și ancore, și continuăm să ne întoarcem spre ea la fel ca atunci când nu toleram cearta părinților și ne găseam colțul de cameră în care să fim bine …cât timp nu eram bine.

Acum însă nu mai suntem copiii neputincioși de atunci, iar în prezent, când ne creăm propria viață, nu îl avem model pe Robinson Crusoe.

Să muncim activ la construirea unei relații de cuplu, să nu abandonăm „corabia” dacă apar problemele sexuale în cuplu, să dăm o șansă vieții în doi, sunt comportamentele vieții de adult către care trebuie să aspirăm.

Problemele sexuale în cuplu au crescut în pandemie

Un studiu publicat recent privind implicațiile pandemiei asupra sănătății sexuale, afirmă că pe parcursul acestui an, la nivel global s-a constatat o creștere cu 24% a consumului de pornografie.

Acest lucru a fost pus pe seama carantinei, a măsurilor de distanțare socială, a creșterii conflictelor în cuplurile în care deja existau probleme, restricțiile obligându-o să petreacă și mai mult timp închiși în același spațiu.

Totodată, pornografia a fost folosită ca metodă de a face față stresului, anxietății, nesiguranței, chiar și a fricii de moarte. La fel ca în orice dependență, consumul în exces ascunde probleme mult mai profunde.

Indirect, pandemia COVID-19 a afectat viața sexuală, având implicații asupra sănătății. Cei care se confruntau cu problemele sexuale în cuplu au experimentat schimbări negative, simptome diferite și un stres mai crescut legat de disfuncțiile sexuale.

Îngrijorările legate de dorința sexuală scăzută sunt cele mai răspândite, iar stresul adăugat de situația socio-economică generată de pandemie le-a accentuat.

Stresul în relație sau în căutarea uneia, poate lua forma problemelor sexuale

Cuplurile deseori ajung la terapie datorită nepotrivirii apetitului sexual, iar în perioada pe care încă o traversăm, au apărut discrepanțe și mai mari între dorințele sexuale. Unii asociază teama de moarte, de boală cu o creștere a apetitului.

Reacțiile fiecăruia variază în funcție de confortul pe care îl simt în intimitatea fizică, imaginea corporală și stima de sine, sexul fiind folosit ca mecanism de coping în perioadele foarte stresante.

Stresul adăugat în această perioadă a marcat și bărbații cu disfuncții erectile, categoriile cele mai vulnerabile fiind cei cu vârste mai înaintate, diabetici, cei cu probleme cardiovasculare, obezitate sau alte comorbidități.

Tot în pandemie s-au observat o creștere a tulburărilor legate de orgasm generate de regulă de stres, anxietate, frici.

Totodată, pentru cei singuri, interesați să cunoască oameni noi, temerile legate de posibilitatea infectării cu acest virus precum și față de posibilele complicații de pe urma unei infecții, nu au funcționat precum un afrodisiac.

Deși tulburările sexuale sunt considerate secundare ținând cont de situația mondială a sistemului de sănătate, nu trebuie ignorate ci ținut cont de impactul lor asupra sănătății fizice și psihice.